luni, 15 ianuarie 2018

Dragi părinți, sprijiniți și alți părinți fără sprijin!

 

  Vrei să cunoști lucrurile, persoanele? Privește-le de aproape!Vrei să le iubești? Privește-le de departe.Sau aș spune nu chiar departe dar mai rar.Sau nu mai rar dar atât cât e necesar să respire fiecare, să nu ne sufocăm cu prezența.
      Dacă deodată ți se pare că îți iubești foarte mult copilul e posibil ca în ultima vreme să nu fi petrecut suficient timp cu el.Dar dacă deodată te enervează fiecare mișcare a lui, fiecare plânset?E posibil să fii în extrema cealaltă:prea mult timp împreună, 24/24 iar astfel avem nevoie de o gură de aer, să respirăm și pe lângă alți oameni, să ne încărcăm cu alte energii.Iar aici nu mă refer la bebeluși care au nevoie ca de aer de brațele și atenția mamelor.Ma refer la copii mici sau mărișori care pot socializa și cu alte persoane perioade mai mari.
      Dacă ai circumstanțe favorabile pentru creșterea copilului și anume:bunici disponibili și în putere, bonă, menajeră,alte persoane care pot ajuta în creșterea copilului, un terapeut care să te susțină în momentele de criză, de pierdere a controlului și speranței atunci cu siguranță te poți ocupa cu mintea limpede de copil și te poți deconecta atunci când simți că ești obosit/ă.E ideal să le ai chiar pe toate aceste persoane, dar, oare câți sunt așa norocoși?As spune că ești norocos dacă ai una/două din persoanele de mai sus.Dar atunci când nu ai niciuna dintre persoanele de mai sus, nu îți permiți să angajezi pe cineva care să îți dea o mână de ajutor?Oare ce faci, cum te descurci?

     Dragi părinți care creșteți copiii cu mici ajutoare: fie că sunteți norocoși să aveți persoane dragi care să vă ajute sau câștigați suficient să plătiți pe cineva...nu uitați și de acei părinți, care sunt mai puțin norocoși din acest punct de vedere, care poate va sunt prieteni, sau rude apropiate, cunoștințe...
    Ați avut sentimentul de eliberare, că răsuflați ușurați că l-ați lăsat pe 'ăla micu' la bunici'?Iar odată cu acest sentiment începeați să vă faceți planuri ce activități relaxante sa faceți în weekend, o plecare din oraș cu partenerul etc?Unii părinți nu au avut niciodată acest sentiment pentru că nu au pe nimeni care să îi ajute cu preluarea copilului o zi nici măcar atunci când ei înșiși sunt răciți cobză, cu febră, bolnavi.E groaznic să fii sleit de puteri și țintuit la pat de vreo boală iar pe lângă asta să fii cu ochii pe copil, mai ales dacă e mic.
    Dragi părinți mai norocoși din acest punct de vedere, faceti-va puțin timp și deschideti ochii.Poate aveți lângă voi un alt părinte mai puțin norocos din punctul ăsta de vedere!Poate e colegul, prietenul sau poate e chiar sânge cu voi!
Dacă vă stă în putință ajutați acest părinte dacă îl vedeți că se chinuie și efectiv nu mai poate.Dacă nu puteți să ajutați măcar ascultati-l!Poate vorbind, descarcandu-se găsiți împreună soluții!Dar nu mai adăugați suferință acolo unde deja este suficientă.Cand știți că omul respectiv nu are efectiv timp pentru el nici măcar să meargă la doctor, nu își permite niciodată să iasă la cină în oraș doar cu partenerul, când nu are niciun sprijin emoțional/financiar sau în creșterea copiilor din partea altora nu aduceți in discuție lucruri de genul 'ii las pe copii la mama și noi mergem să ne facem de cap la munte până luni' sau ' mi-a gătit doamna care ne face curățenie pentru toată săptămâna și diseară mă duc la spa'.
      Când îți crești copilul doar tu și partenerul de viață, fără niciun fel de ajutor ultimul lucru pe care vrei să îl auzi este un alt părinte care înșiruie toate avantajele pe care le are cu ajutorul primit (fără ca tu să poți măcar să mai rostești un cuvânt să îți spui oful).
      Așa că dragi părinți care puteți să mai respirați și aveți timp și pentru voi, nu uitați de părinții prieteni pe care îi aveți mai puțin norocoși! Viața nu împarte în mod egal oamenilor, nu este dreaptă, iar unii e posibil să nu știe sau să nu se fi obișnuit încă cu asta și copleșiți de atâtea griji existențiale să fie invidioși, răutăcioși, ignoranți.Nu adânciți și mai mult aceste stări negative ale unor părinți care își doresc totuși bine pentru copiii lor!Dacă aveți resurse ajutați! Ascultați!Implicati-va cumva!O să vedeți cum se luminează chipurile lor!
     Și poate unii vor spune 'dar ce e treaba mea? să se descurce!'Nu este chiar așa.Nu putem trăi fiecare în bula noastră.Nu uita că poate copilul tău e prieten sau poate interacționa cu copilului prietenului tău!Dacă părintele e bine și copilul e bine!Copiii preiau foarte repede comportamente și stări de la părinți și pot deveni agresivi cu alți copii.Daca părinții sunt bine și ei vor fi bine.Totul e un circuit, o interacțiune!Dacă fiecare își face bula lui și stă liniștit...o să fie trezit de 'spargerea bulei' într-un mod cu totul neașteptat și 'invadat' de lucrurile, persoanele, fenomenele negate, 'băgate sub preș' fara drept de replică!
     Poate că alții vor spune 'de ce a mai făcut copii dacă știa de situația pe care o are?'.Păi...unii poate aveau altă situație atunci când nu aveau copiii, poate au contat pe un sprijin care nu a mai venit sau pur și simplu au mers la risc fiind convinși că se vor descurca cumva.Da...și totuși ' de ce au mai făcut alt copil, nu le ajungea unul?Uite mie îmi ajunge unul!'La fel, nu poți știi motivele din spatele unei astfel de decizii sau cine știe... întâmplare total neprogramata.E ca și cum ai spune unui copil 'Ești tare drăguț dar știi, mai bine nu te nășteai, astfel părinții tăi aveau o viață mai puțin... solicitantă și puteau să îi ofere fratelui/surorii tale mai mare totul!'Gandeste-te cum te-ai simți să îți spună ție cineva așa ceva nu neapărat cu aceste cuvinte.Chiar și indirect.
Situația trebuie luată așa cum este! Poți ajuta implică-te!Nu poți, măcar ascultă!Fii acolo ca de la părinte la părinte!Copiii vor avea de câștigat!
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu