luni, 20 mai 2013

Apus de soare...

Apusul de soare este semnul ca o alta zi s-a scurs din existenta, o zi care poate, nici nu ti-o amintesti
peste cateva alte zile daca nu s-a intamplat ceva notabil care sa te scoata din rutina.
Poate ca ieri s-a intamplat sa stiu cum este sa renunti la tot, sa privesti macar un sfert de secunda moartea in ochi si pentru prima oara sa nu iti fie teama.Moartea este ceva mai natural decat viata,un repaus in care te reincarci sau...te descarci de toate.Atat de multa agitatie in viata:trebuie sa fii cum trebuie sa fii, nu cum ai vrea sa fii, trebuie neaparat sa inchei ziua FACAND(producand)ceva caci altfel esti bun de aruncat la cos.Cateodata, poate ca ma simt bine aruncata la cos, conteaza mai putin gura lumii...sau mai bine zis deloc.Gunoiul se descompune o data cu tine, cu gandurile tale, se recicleaza intr-un compost dureros, intr-o noapte straina de orice lumina...poate renasti catre alti zori, intr-o alta zi, alta lume.
Sa stau la soare fara vreo grija ma incalzeste si imi topeste orice teama, elibereaza acel sine ingropat de atatia ani in mine care vrea sa inunde toata fiinta si sa zica:DOAR FII!ATAT!Restul chiar nu mai conteaza...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu